Româna cu Andrei Gancz

Elevilor mei le plăceau activitățile pe baza jocurilor „Cine ce spune”, găsite în revista franceză pentru copii Pif Gadjet, apărută între anii 1969 și 1993. Un asemenea joc constă dintr-un desen ce reprezintă o scenă cu mai multe personaje. Fiecare emite un enunț, dar bulele în care sunt încrise enunțurile sunt plasate la alte personaje decât cele care le emit. Jocul constă în a reda fiecărui personaj enunțul său. Pe blog pun la dispoziție 14 asemenea desene, cu enunțurile adaptate în română. Pot fi descărcate (link de descărcare).

Obiective posibile

1. Dobândirea de elemente de limbă noi și asimilarea altora, deja întâlnite. Mai întâi, acest joc poate fi exploatat ca orice text, servind ca punct de plecare pentru a prezenta elementele noi pe care le conține.

2. Dezvoltarea competenței de înțelegere a textului scris. Jocul este un test de înțelegere în sine. Găsind rezolvarea, elevul dovedește că a înțeles enunțurile, dacă nu în detaliu, cel puțin global.

3. Dezvoltarea exprimării orale. Acesta este domeniul de exploatare cel mai larg și cel mai fructuos al jocului. Se cere elevilor să argumenteze rezolvarea pe care au dat-o, pe baza desenului și a enunțurilor. Sunt de asemenea solicitați să descrie scena, incluzând în producția lor relatarea enunțurilor în vorbire indirectă. Uneori, datorită subiectului său, acest joc poate fi punctul de plecare al unei conversații libere.

4. Dezvoltarea exprimării scrise. După exploatarea orală, jocul poate servi ca suport pentru o redactare, al cărei grad de complexitate poate merge de la simpla descriere a scenei până la tratarea liberă a subiectului.

Demersuri posibile

Formele de aplicare a jocului sunt diverse, în funcție de obiective, de nivelul elevilor și de timpul care se alocă exploatării sale.

1. La nivelul începător și mediu, la primul contact cu jocul, se poate adopta următorul demers:

a) Pofesorul anunță că este vorba de un joc și enunță titlul său, pe care îl scrie pe tablă.

b) Se introduc elementele de limbă necunoscute elevilor. Dacă există aparatura necesară, cel mai judicios, aceasta se poate face pe baza desenului proiectat pe un ecran, enunțurile fiind șterse din bule. Dacă nu există, se lucrează pe desenul multiplicat la copiator.

c) Dacă se poate, se proiectează desenul din nou, de data aceasta cu enunțurile. Dacă nu, se lucrează mai departe pe copia desenului. După ce se lasă puțin elevii să studieze desenul, li se cere să ghicească în ce constă jocul. Printr-un proces de înțelegere globală, elevii își dau seama că enunțurile nu sunt la locul lor și că trebuie atribuite personajelor care le emit.

d) Pentru înțelegerea detaliată a enunțurilor, câte un elev citește cu voce tare câte un enunț, iar profesorul verifică înțelegerea lor prin întrebări.

e) În unele desene, personajele sunt notate cu cifre, în altele cu litere. Este bine să se pornească de la personaje, de aceea se scriu pe tablă, în ordine, cifrele sau literele prin care sunt notate. Rezolvarea este căutată împreună. Se cere elevilor să găsească enunțul primului personaj. Ideile pot fi divergente sau nu. În ambele cazuri, se cere elevilor să-și argumenteze alegerea. Dacă e nevoie, profesorul pune îngtrebări până ce alegerea este argumentată. Se lămurește ce se întâmplă în scenă, relațiile și interacțiunile dintre personaje. Se procedează astfel, până ce fiecare personaj își regăsește enunțul.

2. Când principiul jocului este deja cunoscut, acesta se poate practica sub formă de competiție, câștogătorul fiind cel care a găsit primul rezolvarea, urmat în clasament de al doilea, ș. a. m. d.

La un nivel de competență relativ redus, competiția poate avea loc între echipe de trei-patru elevi, care caută rezolvarea după etapa de verificare a înțelegerii enunțurilor. Profesorul trece de la o echipă la alta, dând lămuririle suplimentare necesare, confirmând sau infirmând numai echipei în cauză rezolvarea pe care a dat-o. La acest nivel, pentru evitarea frustrării cauzate de eșec, după ce a infirmat o rezolvare greșită, profesorul ajută echipa și o solicită să continue căutarea. În cursul acestei etape, el notează pe tablă echipele care au terminat căutarea, pentru a se stabili clasamentul lor, după ce toate au terminat.

3. La un nivel mai avansat, competiția se poate desfășura individual, iar timpul poate fi limitat. Elevii care au terminat căutarea se prezintă, și numele lor sunt scrise pe tablă. Când toți elevii au terminat, sau când timpul a expirat, elevii își prezintă rezultatele, se stabilește prin discuție care este cea corectă, și se face clasamentul celor care au rezolvat corect, în ordinea în care au terminat.

4. La un nivel și mai avansat, se poate renunța la introducerea elementelor necunoscute, elevii lucrând individual, cu ajutorul unui dicțioanar, până în momentul stabilirii rezultatului corect.

5. La un nivel foarte avansat, mai ales dacă se alocă puțin timp jocului, acesta poate fi practicat individual, fără explicații și fără dicționar. Elevii își scriu rezolvarea pe o foaie și o dau profesorului. Acesta enunță rezultatul, apoi verifică rezultatele date de elevi. În acest caz, din punct de vedere didactic, este vorba numai de un test de înțelegere.

Desigur, etapele demersurilor descrise mai sus se pot combina în mai multe moduri, astfel rezultând noi demersuri.