Româna cu Andrei Gancz

Exploatarea benzilor desenate la orele de limbi nematerne este deja clasică și are avantaje care nici nu mai trebuie demonstrate. Activitatea cu ele era una din cele mai apreciate de elevii mei.

Benzile desenate fără text sunt poate mai puțin folosite decât cele cu text. În cursul anilor, am adunat mai multe fără text, găsite în săptămânalul satiric Ludas Matyi, apărut în Ungaria între anii 1947 și 1992, pe care le puteți descărca de pe blog (link de descărcare). Cele de la 1 la 18 sunt de Pál Pusztai, 19 și 20 de Ferenc Sajdik, iar ultima de György Várnai.

Benzile desenate se pot pregăti pentru exploatare în două feluri:

1. Se fotocopiază banda desenată în atâtea exemplare, câți elevi sunt în clasă, și se decupează în imaginile pe care le conține, ca să poată fi distribuite succesiv.

2. Din fiecare imagine se face câte un diapozitiv în PowerPoint, pentru proiectarea lor succesivă, și se mai face unul din banda desenată întreagă, pentru a fi proiectat după exploatarea fiecărei imagini.

Demersul pe care l-am adoptat pentru exploatarea lor este următorul:

1. Exploatarea primei imagini. Se proiectează prima imagine sau se distribuie fotocopiile ei. În cazul că elevii au un nivel începător sau mediu, se pun întrebări referitoare la situație și la toate detaliile imaginii. Cu această ocazie se introduc elementele de limbă necunoscute elevilor. Imaginea dă ocazia și posibilitatea de a face aceasta în modul cel mai natural și cel mai eficace posibil, căci răspunde nevoii imediate a elevilor de a exprima ceva ce nu puteau exprima până atunci și, în același timp, prezentarea se poate face intuitiv, fără a recurge la limba maternă.

La nivel avansat se cere mai întâi elevilor să descrie imaginea în măsura posibilităților lor, completându-se unul pe altul, iar profesorul le pune întrebări privitoare numai la detaliile care le scapă.

2. Se cere elevilor să ghicească ce va urma. Aceasta se face stimulându-i să emită cât mai multe ipoteze posibile. Cel mai incitant este să ghicească sfârșitul, adică poanta întâmplării. În cursul acestei etape li se dau elevilor elementele necunoscute necesare, de data aceasta fără avantajul prezentării bazate pe imagine. Chiar și după exploatarea ultimei imagini se poate continua prin a face apel la imaginația elevilor, cerându-le să inventeze cele mai multe continuări și deznodăminte posibile.

Se procedează cu toate imaginile în același mod ca mai sus.

3. Narațiune. Dacă prima etapă are mai mult un caracter decriptiv, a doua, și mai ales a treia, contribuie la dezvoltarea capacității de a construi o narațiune.

Mai întâi se cere elevilor un titlu pentru aceasta. Se alege cel mai bun dintre cele propuse.

Apoi se cere câte unui elev să contruiască o singură propoziție sau frază conform succesiunii evenimentelor, deocamdată în varianta cea mai simplă, adică la prezent și la persoana a treia.

Pentru ca narațiunea să fie logică, în cazul unor benzi desenate este necesar să se povestească și secvențele acțiunii care nu sunt reprezentate grafic, adică ceea ce se întâmplă între două imagini succesive.

Cu această ocazie, profesorul introduce sau cere ca elevii să folosească, în funcție de nivelul lor, conectorii specifici narațiunii: mai întâi, la început, apoi, după aceea, la un moment dat, în acel moment, atunci, până la urmă etc.

După această etapă se cere elevilor să creeze variante ale narațiunii.

Mai întâi se schimbă persoana naratorului. Fiecare personaj va deveni narator la rândul său. Trecerea de la persoana a III-a la persoana I face narațiunea subiectivă, de aceea se insistă asupra expresivității sale, ceea ce este cerut de implicarea directă a naratorului.

Apoi se schimbă timpul narațiunii de la prezent la trecut.

Se cere și povestirea întregii întâmplări, a câte unei variante de către câte un elev.

4. Dialog. Unele benzi desenate se pretează la a-i face pe elevi să-și închipuie și să joace scurte dialoguri între personaje.

5. Mai departe în exprimarea orală. La un nivel avansat, narațiunea poate fi urmată de o conversație liberă, în care elevii emit comentarii, păreri despre întâmplare și personaje, spunând ce ar fi făcut în locul lor.

6. Exprimare scrisă. După exploatarea orală, banda desenată poate fi suportul pentru redactarea unui text narativ.

Important!

În cursul activității, profesorul trebuie să intervină cu corecturi numai dacă un enunț nu se poate înțelege. Dacă poate să rețină sau să-și noteze greșelile tipice, poate reveni asupra lor la sfârșitul activității, sau, eventual, în ora următoare.